Mă gândesc într.una la tine… La buzele tale, ale mele, împreună pentru totdeauna… Te iubesc cum n.am iubit şi ştiu că şi tu simţi la fel.
Te iubesc, puiule… te iubesc!
Copilarie cu aroma de vanilie …
Vise . Vise de puf cu aroma de naftalina . Copilaria mea , o carte deschisa , cu pagini ingalbenite si cotorul ros . Navighez pe oceanele uitarii si amintirile par mai reale decat prezentul . Viata mi se prelinge prin fata ochilor deschizandu.mi usi de neinchipuit si ducandu.ma pe culoare nemaintalnite . Ma ratacesc prin suvenirurile vizuale , memoria jucandu.mi feste . Singurele obiecte cunoscute sunt niste panglici rosii . Panglici atarnate de manerele usilor ce deschid noi amintiri . Panglici pe care le.am vazut pe mana mea cand eram nou.nascut . Primul lucru pe care l.am vazut : o panglica . . . rosie . . . rosie ca focul . Cea dintai amintire care a dat navala in visul meu .
Apar oameni : tristi , fericiti sau chiar euforici , tineri sau batrani , cunoscuti sau necunoscuti . Anonimi ce transforma visul meu intr.o enigma . O enigma ce ma atrage precum un magnet in lumea fantasmagorica a imaginatiei . Chipuri familiare , oameni straini , fel de fel de locuri ciudate sau , dimpotriva , cat se poate de obinuite , toate intr.o iluzie nedeslusita provocand cand haos , cand calm visului meu .
Dintr.odata , un zgomot infernal imi inunda urechile . Suna ceasul . Ceasul . A
cest obiect care prin simpla sa prezenta imi tulbura visarea . De ce suna ? Ce are cu mine ? Nu are nimic , isi face doar datoria . In fiecare dimineata imi da trezirea la realitate . Dar in dimineata asta ceva a fost diferit . Am refuzat sa ma trezesc . Am oprit ceasul si m.am scufundat din nou in visul meu pufos . Sau cel putin asta aveam de gand , pana a aparut mama , care m.a trezit mai dulce ca niciodata .
Dar , totusi , povestea visului meu a ramas neterminata .
Insomnie absurda
Miezul nopţii . Orologiul de peste drum bate ora doisprezece . Nu pot să dorm aşa că mă ridic şi stau câteva clipe pe pat , gândindu.mă la ziua asta nebună ce tocmai s.a terminat . Gândurile o iau razna în cap . Mă ridic din pat şi mă târăsc ca o termită oarbă , scotocind prin cameră după un diazepam . Îl găsesc , îl iau şi mă liniştesc .
Mă întorc în pat şi încep să mă scufund în vise precum sânul meu între buzele tale.
Urechile mi se înfundă cu un sunet asurzitor . Un gramofon concertează în noapte note muzicale rupte parcă din altă lume . Viaţa mi se prelinge prin faţa ochilor precum o carte deschisă .
Am adormit , în sfarşit …
Hai sa ne … blog-ăim !
Introducere : Mi.am făcut blog . De ce ? Nu ştiu . Poate că m.am luat după val . Poate că ma plictiseam [vezi să nu ! suntem in România , cine se plictiseşte aici ?!] . Sau poate că pur şi simplu aşa e trend.ul . Oricare.ar fi motivul , ideea e că Tanita şi.a făcut blog !
