Vise . Vise de puf cu aroma de naftalina . Copilaria mea , o carte deschisa , cu pagini ingalbenite si cotorul ros . Navighez pe oceanele uitarii si amintirile par mai reale decat prezentul . Viata mi se prelinge prin fata ochilor deschizandu.mi usi de neinchipuit si ducandu.ma pe culoare nemaintalnite . Ma ratacesc prin suvenirurile vizuale , memoria jucandu.mi feste . Singurele obiecte cunoscute sunt niste panglici rosii . Panglici atarnate de manerele usilor ce deschid noi amintiri . Panglici pe care le.am vazut pe mana mea cand eram nou.nascut . Primul lucru pe care l.am vazut : o panglica . . . rosie . . . rosie ca focul . Cea dintai amintire care a dat navala in visul meu .
Apar oameni : tristi , fericiti sau chiar euforici , tineri sau batrani , cunoscuti sau necunoscuti . Anonimi ce transforma visul meu intr.o enigma . O enigma ce ma atrage precum un magnet in lumea fantasmagorica a imaginatiei . Chipuri familiare , oameni straini , fel de fel de locuri ciudate sau , dimpotriva , cat se poate de obinuite , toate intr.o iluzie nedeslusita provocand cand haos , cand calm visului meu .
Dintr.odata , un zgomot infernal imi inunda urechile . Suna ceasul . Ceasul . A
cest obiect care prin simpla sa prezenta imi tulbura visarea . De ce suna ? Ce are cu mine ? Nu are nimic , isi face doar datoria . In fiecare dimineata imi da trezirea la realitate . Dar in dimineata asta ceva a fost diferit . Am refuzat sa ma trezesc . Am oprit ceasul si m.am scufundat din nou in visul meu pufos . Sau cel putin asta aveam de gand , pana a aparut mama , care m.a trezit mai dulce ca niciodata .
Dar , totusi , povestea visului meu a ramas neterminata .
Miruu Said:
on noiembrie 2, 2008 at 3:41 pm
Ce frumos scri!
uneksia Said:
on februarie 13, 2010 at 11:53 am
Copilaria ta, din care am facut si eu parte, de care mi-e dor. Mirosul de scortisoara pe care il asociez cu tine, in fiecare Craciun, cand stateam inchise in camera mea si ne uitam la filme pana cand te lasau sa dormi aici, sa nu iti tulbure visarea in drumul spre casa… Erai un copil frumos. Si ma bucur sa te citesc acum, sa aflu ca esti bine, ca acel copil de atunci a evoluat intr-o iubire frumoasa! Abia astept sa ne vedem la o cafea si sa imi povestesti, pe viu, totul. Inca te tin minte de pe vremea cand nu se intamplase nimic, cand ne aflam inca in expozitiune…
te pup!